Pivniţe de vinuri

Létavértes, localitate situată în estul judeţului Hajdú-Bihar a luat fiinţă prin unirea în 1970 a două localităţi, oraşul de târg Nagyléta (Leta Mare) şi Vértes, odinioară un sat de iobagi. În cele două localităţi situate de-a lungul drumului Debrecen-Oradea, cu trafic intens, populaţia trăia în afara cultivării pământului şi din practicarea meşteşugurilor, creşterea tutunului şi cultivarea viţei de vie. În secolul XIX se practica deja cultivarea organizată a viţei de vie (proprietarii de viţă au fost luaţi în evidenţă, s-au făcut şi scheme cartografice). Grădinile cu viţă de vie din zona Létavértes (Mosontakert, Kossuthkert, Bocskaikert, Vénkert) păstrează şi azi, în mod fidel tradiţiile şi în privinţa construcţiilor. Cea mai veche, cea mai mare plantaţie de viţă de vie în această zonă este Öregkert sau Mosontakert, care se află pe şirul de dealuri de nisip numit Mosontahegy. Plantaţia este înconjurată, şi în acelaşi timp protejată, de palisadă. Linia de palisadă este până la o anumită măsură o linie naturală de demarcaţie la picioarele dealurilor. Palisada însoţită de un şanţ exterior a fost iniţial un gard de nuiele împletite între ţăruşi, ridicat în terasament. Salcia cu spini care a crescut aici sub formă de copac şi pălămida care o pătrunde realizează un sistem specific, viu, natural, în ton cu mediul, cu natura, îndeplinind rolul de palisadă. Palisada limitează jur-împrejur plantaţia odinioară complet închisă, unde şi azi se poate intra numai prin poartă. Comunitatea muntelui, ca şi consiliu de conducere, a luat fiinţă în cea de-a doua jumătatea a secolului XIX şi există şi azi. Pentru fiecare zonă cultivată au angajat o persoană care a locuit pe perioada întregului an afară, în „casa de la munte” cu cuptor, pentru încălzirea căreia primea coardă de vie, proprietate a Comunităţii muntelui. Avea sarcina de a păzi zona şi ordinea. În perioada culesului viei, Comunitatea muntelui a angajat încă un paznic. În această zonă şură este numită acea construcţie care serveşte ca loc pentru anumite munci şi pentru o petrecere scurtă a timpului, inclusiv încăperile pentru obţinerea şi depozitarea vinului. Astfel de şuri au fost ridicate la intrările în plantaţiile lungi de vie care urcau pe coasta dealului – respectând sistemul de răzoare dat de văi. Şurile orientate în diferite direcţii, cu pivniţele acoperite cu iarbă oferă o imagine deosebită. Şurile au fost executate pe baza a diferite planuri, la diferite mărimi şi cu diferite acoperişuri. Sunt de vârste diferite, majoritatea au 100-150 de ani, dar multe şi mai vechi au fost reconstruite sau renovate. (Cea mai veche datează din 1860.)

Şura poate avea 1-2-3 încăperi, cu cerdac sau fără, cu pivniţă sau fără şi în toate variaţiile acestora. Se vede că practic nici nu găsim două şuri identice. Şura cu o încăpere este în acelaşi timp locul de şedere şi spaţiul vinului, având o mică încăpere unde se face focul şi care are un coş. Şurile cu două încăperi sunt mai răspândite, o încăpere este spaţiul vinului şi locul de depozitare, cealaltă încăpere este odaia care serveşte la încălzire şi unde se doarme, fiecare cu câte o fereastră mică. Şura cu trei încăperi are în plus, alături de odaie şi spaţiul vinului încă un nivel, cu intrare separată. Pereţii au fost executaţi în majoritatea cazurilor din chirpici, dar se întâlnesc şi pereţi din vălătuc (material de construcție făcut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, pereţii astupându-se o îngrăditură de pari). Pereţii nu au fost grunduiţi. Podeaua e dată de nisipul bătătorit. Structura acoperişului este simplă, acoperirea este asigurată cu stuf sau ţigle. Merită să amintim uşile de stejar, care există la toate şi acum. Adesea vedem lângă uşi nişte găuri rotunde de 10-12 cm, care au asigurat accesul nestingherit al pisicilor ţinute şi în viţa de vie contra şobolanilor. Echiparea şurelor a fost funcţională: butoaie, prese, pritoace, sonde, în odaie pat, masă, ladă, mijloace pentru gătit.

În Casa rurală (Tájház) cu acoperiş de şindrilă, construită în 1896, aflată în Kossuthkert, care a servit cândva ca şură, putem vedea colecţia mijloacelor locale folosite la cultivarea viţei de vie şi la obţinerea vinului.

Info

Locaţia:Létavértes, Kossuthkert, Mosonatakert
GPS:47.409327; 21.888691
Contact turitic:Primaria Comunei Létavértes: +36 52 376 101
Orar:cu programare

Conţinutul acestui site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.